← Capitol

Funcții bijective

Pasul 1 din 11

Un cifru care se poate descifra

Vrei să-i trimiți un mesaj secret unui prieten. Înlocuiești fiecare literă cu litera aflată 3 locuri mai departe în alfabet, iar la capăt o iei de la început.

Ca să încapă în desen, luăm un alfabet de doar 5 litere: A, B, C, D, E.

literă
cod
ff
A
B
C
D
E
A
B
C
D
E

A→D\text{A} \to \text{D}, B→E\text{B} \to \text{E}, iar apoi se reia de la început: C→A\text{C} \to \text{A}.

Uită-te la săgețile care ajung în coloana „cod”: în fiecare cod ajunge exact o săgeată. Niciun cod nu e folosit de două ori și niciunul nu rămâne nefolosit.

De aceea prietenul tău poate descifra mesajul: merge pe săgeată invers, de la cod la literă, și găsește mereu o singură literă.

Cu alfabetul întreg, de 26 de litere, regula e aceeași: fiecare literă se mută 3 locuri mai departe, iar la capăt se reia de la A (de exemplu, Z → C).

Verifică-te

Cu alfabetul întreg de 26 de litere, prietenul tău primește codul B. Ce literă ai scris?

Când descifrarea nu merge

Doi colegi propun alte cifruri, cu litere transformate în cifre. Primul:
literă
cod
gg
A
B
C
11
22
33
44

Codul 33 nu vine din nicio literă.

Litere diferite primesc coduri diferite: gg e injectivă. Dar codul 33 nu e folosit, deci gg nu e surjectivă. Un mesaj care conține 3 nu înseamnă nimic. Al doilea cifru:
literă
cod
kk
A
B
C
D
11
22
33

A și C primesc același cod, 11.

Fiecare cod e folosit: kk e surjectivă. Dar A și C primesc amândouă codul 11, deci kk nu e injectivă. Cine primește 11 nu știe dacă ai scris A sau C.

Exact o săgeată în fiecare element

Cele trei cifruri se deosebesc printr-un singur lucru: câte săgeți ajung în fiecare element din codomeniu.
În fiecare element din BB ajung…Funcția e…
cel mult o săgeatăinjectivă (ca gg)
cel puțin o săgeatăsurjectivă (ca kk)
exact o săgeatăbijectivă (ca ff)
O săgeată de la xx la yy înseamnă f(x)=yf(x) = y. Deci „în yy ajunge exact o săgeată” spune: ecuația f(x)=yf(x) = y are exact o soluție xx în domeniu.
f bijectiva˘  ⟺  pentru orice y∈B,ecuația f(x)=y areo soluție unica˘ x∈A\begin{aligned} &f \text{ bijectivă} \iff \\ &\text{pentru orice } y \in B, \\ &\text{ecuația } f(x) = y \text{ are} \\ &\text{o soluție unică } x \in A \end{aligned}
Așa verifici o bijecție dintr-o singură mișcare: rezolvi ecuația f(x)=yf(x) = y pentru un yy oarecare din codomeniu.
AA
BB
hh
11
22
33
aa
bb
cc

Verifică-te

Ce fel de funcție este h ⁣:A→Bh\colon A \to B din desen?

Rezolvăm ecuația f(x)=yf(x) = y

Manualul ia funcția f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)=2x+3f(x) = 2x + 3. Pe R\mathbb R nu mai putem desena săgețile, dar putem întreba: pentru un yy dat, din ce xx vine? Încercăm câteva valori:
yysoluția lui 2x+3=y2x + 3 = y
772x=42x = 4, deci x=2{x = 2}
332x=02x = 0, deci x=0{x = 0}
002x=−32x = -3, deci x=−1,5{x = -1{,}5}
De fiecare dată am făcut aceiași pași. Îi facem o dată pentru toți yy:
2x+3=y2x=y−3x=y−32\begin{aligned} 2x + 3 &= y \\ 2x &= y - 3 \\ x &= \frac{y - 3}{2} \end{aligned}
Pentru orice yy real, y−32\frac{y-3}{2} e un număr real: soluția există. Și fiecare pas se poate face și invers (de jos în sus), deci nu există altă soluție: e unică. Așadar ff e bijectivă.

Verifică-te

Din ce xx vine y=−5y = -5, adică pentru ce xx avem 2x+3=−52x + 3 = -5?

Grade Celsius și grade Fahrenheit

În Europa temperatura se măsoară în grade Celsius (°C), în SUA în grade Fahrenheit (°F). Manualul dă legea de trecere: xx grade Celsius înseamnă f(x)=95x+32f(x) = \frac95 x + 32 grade Fahrenheit.
xx (°C)f(x)f(x) (°F)
00 (apa îngheață)3232
3737 (corpul omenesc)98,698{,}6
100100 (apa fierbe)212212
−404080120−404080120160200240Oxy
ff

Graficul lui f(x)=95x+32f(x) = \frac95 x + 32: pe orizontală °C, pe verticală °F.

Un pilot sau un meteorolog are nevoie și de drumul înapoi: termometrul arată yy °F, câte grade Celsius sunt? Rezolvăm f(x)=yf(x) = y:
95x+32=y95x=y−32x=59(y−32)\begin{aligned} \tfrac95 x + 32 &= y \\ \tfrac95 x &= y - 32 \\ x &= \tfrac59(y - 32) \end{aligned}
Pentru orice yy există un singur xx: ff e bijectivă. Fiecare temperatură în °F corespunde unei singure temperaturi în °C, iar formula obținută face chiar conversia inversă.

Verifică-te

Un termometru american arată 5050 °F. Câte grade Celsius sunt?
De ce funcționează?

De ce e bijectivă 2x+1x−1\frac{2x+1}{x-1}?

Un exercițiu rezolvat din manual (p. 95): f ⁣:R∖{1}→R∖{2}f\colon \mathbb R \setminus \{1\} \to \mathbb R \setminus \{2\}, f(x)=2x+1x−1f(x) = \frac{2x + 1}{x - 1}. Din domeniu lipsește 1 (acolo numitorul e 0), iar din codomeniu lipsește 2. De ce tocmai 2? Rezolvăm f(x)=yf(x) = y:
2x+1x−1=y2x+1=yx−y2x−yx=−y−1x(2−y)=−y−1x=y+1y−2\begin{aligned} \frac{2x + 1}{x - 1} &= y \\ 2x + 1 &= yx - y \\ 2x - yx &= -y - 1 \\ x(2 - y) &= -y - 1 \\ x &= \frac{y + 1}{y - 2} \end{aligned}
La ultimul pas am împărțit la 2−y2 - y, deci formula cere y≠2y \ne 2.

Mai e un lucru de verificat: xx trebuie să fie în domeniu, adică x≠1{x \ne 1}. Dacă am avea y+1y−2=1\frac{y+1}{y-2} = 1, ar rezulta y+1=y−2y + 1 = y - 2, adică 1=−21 = -2: imposibil.

Deci fiecare y≠2y \ne 2 are exact o preimagine, x=y+1y−2x = \frac{y+1}{y-2}, și ff e bijectivă. De exemplu, pentru y=5{y = 5}: x=63=2{x = \frac63 = 2}, iar f(2)=51=5{f(2) = \frac51 = 5}.

−4−3−2−1123456−4−3−2−112345678Oxy
ff
y=2y = 2

Graficul are două ramuri, despărțite de dreptele punctate x=1x = 1 și y=2y = 2.

Verifică-te

Dacă am păstra legea, dar am lua codomeniul R\mathbb R (adică f ⁣:R∖{1}→Rf\colon \mathbb R \setminus \{1\} \to \mathbb R), ff ar fi:

Testul dreptei orizontale

Pe grafic, „f(x)=bf(x) = b are o soluție” înseamnă că dreapta orizontală y=by = b întâlnește graficul. Pentru f(x)=2x+3f(x) = 2x + 3:
−4−3−2−1123−3−2−11234567Oxy
ff
y=5y = 5
y=−1y = -1

Fiecare dreaptă orizontală taie graficul o singură dată.

−3−2−1123−4−3−2−11234Oxy
gg

Graficul lui g ⁣:R→Rg\colon \mathbb R \to \mathbb R, g(x)=x3−3xg(x) = x^3 - 3x. În afara desenului, curba continuă: la dreapta urcă, la stânga coboară.

Verifică-te

Imaginează-ți drepte orizontale peste graficul lui gg. Ce fel de funcție este gg?

Schimbăm domeniul sau codomeniul

Aceeași lege, f(x)=x2f(x) = x^2, poate da o funcție bijectivă sau nu: depinde de domeniu și de codomeniu.
−3−2−1123−2−112345Oxy
x2x^2
y=4y = 4

Plin: x∈[0,2]x \in [0, 2]. Punctat: x∈[−2,0)x \in [-2, 0). Pe axa OyOy e colorat intervalul [0,4][0, 4].

f(x)=x2f(x) = x^2Ce iese
R→R{\mathbb R \to \mathbb R}nici injectivă ((−2)2=22(-2)^2 = 2^2), nici surjectivă (−1-1 nu e atins)
[0,2]→R{[0, 2] \to \mathbb R}injectivă, dar nu surjectivă (55 nu e atins)
[−2,2]→[0,4]{[-2, 2] \to [0, 4]}surjectivă, dar nu injectivă ((−2)2=22(-2)^2 = 2^2)
[0,2]→[0,4]{[0, 2] \to [0, 4]}bijectivă: fiecare y∈[0,4]y \in [0, 4] vine dintr-un singur x=yx = \sqrt y
Micșorând domeniul, scăpăm de perechile cu aceeași valoare (câștigăm injectivitatea). Micșorând codomeniul la valorile atinse, câștigăm surjectivitatea.

Verifică-te

Este bijectivă funcția f ⁣:[−1,2]→[0,4]f\colon [-1, 2] \to [0, 4], f(x)=x2f(x) = x^2?

Cum arăți că NU e bijectivă

„Bijectivă” înseamnă „injectivă și surjectivă”. Din capitolul 1 știi cum se neagă un „și”: devine „sau”.
f nu e bijectiva˘  ⟺  f nu e injectiva˘sau f nu e surjectiva˘\begin{aligned} &f \text{ nu e bijectivă} \iff \\ &f \text{ nu e injectivă} \\ &\textbf{sau } f \text{ nu e surjectivă} \end{aligned}

Deci ajunge o singură problemă. Manualul ia f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)=x2f(x) = x^2: cum f(−2)=f(2)=4f(-2) = f(2) = 4, ff nu e injectivă, și gata: ff nu e bijectivă.

Manualul verifică apoi și surjectivitatea (x2=−1x^2 = -1 nu are soluții în R\mathbb R), dar pasul acesta nu mai era necesar pentru concluzie.

Bijecții între mulțimi finite

O bijecție între două mulțimi finite le împerechează elementele, unul câte unul:
AA
BB
11
22
33
44
aa
bb
cc
dd

Fiecare element din AA are o pereche în BB, și invers.

Din fiecare element al lui AA pleacă o săgeată, iar în fiecare element al lui BB ajunge exact una. Deci săgețile sunt tot atâtea câte elemente are AA, dar și câte elemente are BB.

De aceea, dacă f ⁣:A→Bf\colon A \to B e bijectivă, AA și BB au același număr de elemente.

Verifică-te

Poate fi bijectivă o funcție f ⁣:{1,2,3,4,5}→{a,b,c,d}f\colon \{1, 2, 3, 4, 5\} \to \{a, b, c, d\}?
Cum scrie manualul

Cum scrie manualul

Definiție. O funcție f ⁣:A→Bf\colon A \to B se numește bijectivă (sau este o bijecție) dacă este injectivă și surjectivă.

Manualul spune apoi, în cuvinte:

ff injectivă: fiecare element din BB este imaginea a cel mult unui element din AA;

ff surjectivă: fiecare element din BB este imaginea a cel puțin unui element din AA;

ff bijectivă: fiecare element din BB este imaginea a exact unui element din AA.

Teoremă. O funcție f ⁣:A→Bf\colon A \to B este bijectivă dacă și numai dacă ecuația f(x)=yf(x) = y are o soluție unică x∈Ax \in A pentru orice y∈By \in B.
Interpretare geometrică. O funcție este bijectivă dacă orice dreaptă orizontală dusă prin punctele codomeniului intersectează graficul funcției într-un singur punct.
Simbol sau termenCe înseamnă
bijecțiealtă denumire pentru o funcție bijectivă
  ⟺  \iff, „dacă și numai dacă”cele două afirmații sunt echivalente: oricare o atrage pe cealaltă
soluție unicăexistă o soluție și nu există alta
R∖{2}\mathbb R \setminus \{2\}toate numerele reale, în afară de 2