← Capitol

Funcții inversabile

Pasul 1 din 12

Drumul înapoi

Un magazin online primește plăți în lei și le trimite în euro unui furnizor (manual, p. 98). Pentru o plată de xx lei, sistemul împarte la 5 (1 euro = 5 lei) și adaugă un comision fix de 5 euro:
f(x)=x5+5f(x) = \frac{x}{5} + 5
Suma în euro, cu tot cu comisionul, pentru o plată de xx lei.
Plata în lei, xxSuma în euro, f(x)f(x)
101010:5+5=710 : 5 + 5 = 7
505050:5+5=1550 : 5 + 5 = 15
100100100:5+5=25100 : 5 + 5 = 25
La un retur, drumul se face invers: magazinul știe suma în euro și caută plata inițială în lei. Desfacem operațiile în ordine inversă: întâi scădem comisionul, apoi înmulțim cu 5.
100→  :5  20→  +5  2525→  −5  20→  ⋅5  100\begin{aligned} 100 &\xrightarrow{\;:5\;} 20 \xrightarrow{\;+5\;} 25 \\ 25 &\xrightarrow{\;-5\;} 20 \xrightarrow{\;\cdot 5\;} 100 \end{aligned}
Sus, drumul lui ff. Jos, drumul înapoi, care desface ce a făcut ff.

Verifică-te

Unui client i se returnează 55 de euro. Câți lei plătise?

Săgețile întoarse

Un exemplu din informatică (manual, p. 98): un cod secret. Fiecare literă dintre A, M, O, R primește un număr. De exemplu, E(M)=1E(\text{M}) = 1.
litere
coduri
EE
A\text{A}
M\text{M}
O\text{O}
R\text{R}
11
22
33
44

Codarea EE: litere diferite primesc numere diferite.

Cine primește un număr trebuie să afle litera, adică să decodeze. Pornește de la număr și merge pe săgeată înapoi, până la literă. Decodarea DD este funcția cu săgețile întoarse.

Verifică-te

Ce literă se ascunde în spatele numărului 22?

Dus și întors: funcția identitate

Punem codarea și decodarea una după alta. Pornim de la o literă, mergem pe săgeata lui EE la număr, apoi pe săgeata lui DD înapoi:
litere
coduri
litere
EE
DD
A\text{A}
M\text{M}
O\text{O}
R\text{R}
11
22
33
44
A\text{A}
M\text{M}
O\text{O}
R\text{R}

Fiecare literă ajunge înapoi la ea însăși.

D(E(A))=D(3)=A{D(E(\text{A})) = D(3) = \text{A}}, la fel pentru M, O și R. O funcție care lasă fiecare element pe loc se numește funcția identitate; pe o mulțime AA se notează 1A1_A, cu 1A(x)=x{1_A(x) = x}. Deci D∘ED \circ E este identitatea literelor.

Invers, un număr decodat și apoi codat revine la el însuși: E(D(4))=E(O)=4{E(D(4)) = E(\text{O}) = 4}. Deci E∘DE \circ D este identitatea codurilor.

De ce funcționează?

De ce doar funcțiile bijective?

Întoarcem săgețile la două funcții care nu sunt bijective și vedem ce se strică. Prima: g ⁣:{1,2,3}→{a,b}g\colon \{1, 2, 3\} \to \{a, b\}, cu g(1)=g(2)=ag(1) = g(2) = a și g(3)=bg(3) = b. Nu e injectivă. Întoarsă:
{a,b}\{a, b\}
{1,2,3}\{1, 2, 3\}
aa
bb
11
22
33

Din aa pleacă două săgeți: drumul înapoi nu e o funcție.

A doua: h ⁣:{1,2}→{a,b,c}h\colon \{1, 2\} \to \{a, b, c\}, cu h(1)=ah(1) = a și h(2)=bh(2) = b. Nu e surjectivă. Întoarsă:
{a,b,c}\{a, b, c\}
{1,2}\{1, 2\}
aa
bb
cc
11
22

Din cc nu pleacă nicio săgeată: cc n-ar avea unde să meargă.

Verifică-te

k ⁣:{1,2,3}→{a,b,c}k\colon \{1, 2, 3\} \to \{a, b, c\}, cu k(1)=bk(1) = b, k(2)=ck(2) = c, k(3)=bk(3) = b. Este kk inversabilă?

Formula inversei: rezolvăm y=f(x)y = f(x)

Înapoi la magazin, cu f ⁣:(0,∞)→(5,∞)f\colon (0, \infty) \to (5, \infty). Ca să găsim returul pentru orice sumă în euro, notăm suma în euro cu yy și scoatem xx din egalitate:
y=x5+5y−5=x5x=5(y−5)\begin{aligned} y &= \frac{x}{5} + 5 \\ y - 5 &= \frac{x}{5} \\ x &= 5(y - 5) \end{aligned}
Pentru fiecare y>5y > 5 iese un singur xx, iar 5(y−5)>05(y - 5) > 0 e o plată posibilă. Deci ff e bijectivă. Variabila se notează de obicei cu xx, așa că redenumim yy în xx:
f−1 ⁣:(5,∞)→(0,∞)f−1(x)=5(x−5)\begin{aligned} &f^{-1}\colon (5, \infty) \to (0, \infty) \\ &f^{-1}(x) = 5(x - 5) \end{aligned}
Verificare: f(f−1(x))=5(x−5)5+5=xf(f^{-1}(x)) = \frac{5(x - 5)}{5} + 5 = x.

Verifică-te

f ⁣:R→Rf\colon \mathbb{R} \to \mathbb{R}, f(x)=2x−6f(x) = 2x - 6. Cât este f−1(x)f^{-1}(x)?

Graficul inversei: oglinda dreptei y=xy = x

Desenăm f(x)=2x−6f(x) = 2x - 6 și inversa ei, f−1(x)=x+62f^{-1}(x) = \frac{x + 6}{2}, împreună cu dreapta y=xy = x (punctată):
−3−2−11234567−3−2−11234567Oxy
y=xy = x
ff
f−1f^{-1}
AA
A′A'
BB
B′B'

Fiecare punct al lui ff are perechea lui în oglindă pe f−1f^{-1}.

f(4)=2f(4) = 2, deci A(4,2)A(4, 2) e pe graficul lui ff. Atunci f−1(2)=4f^{-1}(2) = 4, deci A′(2,4)A'(2, 4) e pe graficul lui f−1f^{-1}. La fel B(2,−2)B(2, -2) și B′(−2,2)B'(-2, 2). Coordonatele își schimbă locul, iar punctele sunt simetrice față de dreapta y=xy = x, ca într-o oglindă. Tot graficul lui f−1f^{-1} e imaginea în oglindă a graficului lui ff.

Cele două grafice se întâlnesc în (6,6)(6, 6), pe dreapta y=xy = x, unde punctul e propria lui oglindă. Observă și că ff e crescătoare, iar f−1f^{-1} e și ea crescătoare (manual, p. 97).

Verifică-te

Punctul (3,7)(3, 7) e pe graficul unei funcții inversabile gg. Care punct e sigur pe graficul lui g−1g^{-1}?
De ce funcționează?

De ce e o oglindă?

Luăm un punct și pe cel cu coordonatele schimbate, P(1,4)P(1, 4) și Q(4,1)Q(4, 1):
−112345−112345Oxy
y=xy = x
PP
QQ
MM

Dreptele punctate desenează un pătrat cu vârfurile (1,1)(1, 1), (4,1)(4, 1), (4,4)(4, 4) și (1,4)(1, 4). PP și QQ sunt vârfuri opuse, deci PQPQ e o diagonală. Cealaltă diagonală, de la (1,1)(1, 1) la (4,4)(4, 4), stă pe dreapta y=xy = x.

Din gimnaziu știi că diagonalele unui pătrat sunt perpendiculare și se taie la mijloc, în M(2,5; 2,5)M(2{,}5;\ 2{,}5). Deci dreapta y=xy = x e perpendiculară pe PQPQ și trece prin mijlocul lui: QQ e imaginea lui PP în oglinda y=xy = x.

La fel pentru orice punct (a,b)(a, b) și perechea lui (b,a)(b, a). Iar f(a)=bf(a) = b înseamnă exact f−1(b)=af^{-1}(b) = a: fiecare punct (a,b)(a, b) al graficului lui ff are perechea (b,a)(b, a) pe graficul lui f−1f^{-1}.

O funcție pe ramuri

f ⁣:R→Rf\colon \mathbb{R} \to \mathbb{R} are două formule:
f(x)={2x,x<1x+1,x≥1f(x) = \begin{cases} 2x, & x < 1 \\ x + 1, & x \ge 1 \end{cases}
−2−112345−3−2−1123456Oxy
2x2x
x+1x + 1
y=2y = 2

Cele două ramuri se întâlnesc în punctul (1,2)(1, 2).

Rezolvăm y=f(x)y = f(x) pe bucăți. Pentru x<1x < 1, 2x2x ia toate valorile mai mici decât 2, fiecare o singură dată (sub dreapta y=2y = 2). Deci, dacă y<2y < 2, valoarea vine din prima ramură: din y=2xy = 2x rezultă x=y2x = \frac{y}{2}.

Verifică-te

Acum ramura x+1x + 1, cu x≥1x \ge 1. Ce valori yy dă ea și din ce xx vin?

Inversa pe ramuri, în oglindă

Ramura 2x2x dă valorile y<2y < 2, ramura x+1x + 1 dă valorile y≥2y \ge 2. Bucățile nu se suprapun și acoperă tot R\mathbb{R}, deci ff e bijectivă. Inversa iese tot pe ramuri:
f−1(x)={x2,x<2x−1,x≥2f^{-1}(x) = \begin{cases} \frac{x}{2}, & x < 2 \\ x - 1, & x \ge 2 \end{cases}
−2−1123456−2−1123456Oxy
ff
f−1f^{-1}
(1,2)(1, 2)
(2,1)(2, 1)

Dreapta punctată este y=xy = x.

Locul unde se schimbă formula trece și el în oglindă: la ff e punctul (1,2)(1, 2), la f−1f^{-1} e (2,1)(2, 1). Verificare: f(3)=4f(3) = 4 și f−1(4)=3f^{-1}(4) = 3; f(−1)=−2f(-1) = -2 și f−1(−2)=−1f^{-1}(-2) = -1.

Verifică-te

Cât este f−1(10)f^{-1}(10)?

Fără inversă: x2x^2 pe R\mathbb{R}

f ⁣:R→Rf\colon \mathbb{R} \to \mathbb{R}, f(x)=x2f(x) = x^2. Desenăm graficul și două drepte orizontale:
−4−3−2−11234−2−112345Oxy
x2x^2
y=4y = 4
y=−1y = -1
Dreapta y=4y = 4 taie parabola de două ori: f(−2)=f(2)=4f(-2) = f(2) = 4. Cu săgețile întoarse, din 4 ar trebui să plece două săgeți, spre −2-2 și spre 22. Dreapta y=−1y = -1 nu taie parabola deloc: niciun pătrat nu e negativ, deci −1-1 n-ar avea unde să meargă. Așadar ff nu e nici injectivă, nici surjectivă: nu e inversabilă.

Restrângem domeniul

Păstrăm doar jumătatea dreaptă a parabolei: f ⁣:[0,∞)→[0,∞)f\colon [0, \infty) \to [0, \infty), f(x)=x2f(x) = x^2. Acum orice dreaptă y=by = b, cu b≥0b \ge 0, taie graficul o singură dată, deci ff e bijectivă.
−112345−112345Oxy
y=xy = x
x2x^2
x\sqrt{x}
(2,4)(2, 4)
(4,2)(4, 2)

Jumătatea x≥0x \ge 0 a parabolei și oglinda ei față de y=xy = x.

Rezolvăm y=x2y = x^2 cu x≥0x \ge 0: singura soluție este x=yx = \sqrt{y}. Deci f−1 ⁣:[0,∞)→[0,∞)f^{-1}\colon [0, \infty) \to [0, \infty), f−1(x)=xf^{-1}(x) = \sqrt{x}. Oglinda lui (2,4)(2, 4) este (4,2)(4, 2), adică 4=2\sqrt{4} = 2.

Verifică-te

Păstrăm jumătatea stângă: f ⁣:(−∞,0]→[0,∞)f\colon (-\infty, 0] \to [0, \infty), f(x)=x2f(x) = x^2. Care este inversa?
Cum scrie manualul

Cum scrie manualul

Definiție (p. 97). Spunem că funcția f ⁣:A→B{f\colon A \to B} este inversabilă dacă există o funcție g ⁣:B→Ag\colon B \to A astfel încât:

(g∘f)(x)=x(g \circ f)(x) = x, pentru orice x∈Ax \in A (g∘f=1Ag \circ f = 1_A);

(f∘g)(y)=y(f \circ g)(y) = y, pentru orice y∈By \in B (f∘g=1Bf \circ g = 1_B),

unde 1A ⁣:A→A1_A\colon A \to A și 1B ⁣:B→B1_B\colon B \to B sunt funcțiile identitate: 1A(x)=x1_A(x) = x și 1B(x)=x1_B(x) = x. Funcția gg se notează cu f−1f^{-1} și se numește inversa funcției ff.

Reținem! Atunci când există, inversa „inversează” domeniul și codomeniul funcției inițiale. Iar atunci când există, inversa e unică.

Teoremă. O funcție f ⁣:A→B{f\colon A \to B} este inversabilă dacă și numai dacă este bijectivă.

Proprietăți:

Simetria: graficele lui ff și f−1f^{-1} sunt simetrice față de prima bisectoare, dreapta de ecuație y=xy = x.

Monotonia: dacă ff e strict monotonă, atunci e injectivă. Dacă e și surjectivă, f−1f^{-1} are același tip de monotonie ca ff.

Calculul inversei: rezolvăm ecuația f(x)=y{f(x) = y} în raport cu xx.