← Capitol

Monotonie și mărginire

Pasul 1 din 12

Antrenamentul lui Andrei

Andrei aleargă și își notează, în fiecare săptămână de antrenament, timpul mediu pe kilometru. Notăm cu xx numărul săptămânii (de la 0 la 10) și cu f(x)f(x) timpul, în minute pe kilometru (manual, p. 70).

Câteva valori din jurnalul lui:

Săptămâna xxTimpul f(x)f(x)
00 (începutul)7,07{,}0 min/km
885,25{,}2 min/km
1010 (finalul)5,35{,}3 min/km
1234567891012345678Oxy
ff

Pe OxOx: săptămâna. Pe OyOy: minute pe kilometru.

Citește graficul ca pe un drum, de la stânga la dreapta: pe măsură ce xx crește, urmărește ce face înălțimea punctului, adică f(x)f(x).

Verifică-te

Între ce săptămâni crește timpul pe kilometru?

Intervale de monotonie

1234567891012345678Oxy
coboară
urcă
minim

Pe intervalul colorat, [0,8][0, 8], graficul coboară.

Pe [0,8][0, 8], când xx crește, f(x)f(x) scade: spunem că ff este strict descrescătoare pe [0,8][0, 8].

Pe [8,10][8, 10], când xx crește, f(x)f(x) crește: ff este strict crescătoare pe [8,10][8, 10].

Intervalele [0,8][0, 8] și [8,10][8, 10] se numesc intervale de monotonie. Pe tot domeniul [0,10][0, 10], funcția își schimbă sensul, deci e nemonotonă; dar e monotonă pe intervale.

Aici, x=8x = 8, unde graficul trece de la coborâre la urcare, e punctul de minim: f(8)=5,2f(8) = 5{,}2 e cel mai mic timp, adică f(x)≥5,2f(x) \ge 5{,}2 pentru orice x∈[0,10]x \in [0, 10]. Valoarea 5,25{,}2 e minimul funcției.

Două puncte, o comparație

Cum spunem „urcă” fără desen? Comparăm două puncte. Luăm f(x)=x+1f(x) = x + 1 și g(x)=4−xg(x) = 4 - x, și două valori ale lui xx: x1=1{x_1 = 1} și x2=3{x_2 = 3}, cu x1<x2{x_1 < x_2}.
−112345−1123456Oxy
ff
gg

La ff: f(1)=2<f(3)=4f(1) = 2 < f(3) = 4. Ordinea se păstrează: xx mai mare, valoare mai mare.

La gg: g(1)=3>g(3)=1g(1) = 3 > g(3) = 1. Ordinea se inversează: xx mai mare, valoare mai mică.

ff e strict crescătoare dacă, pentru orice x1<x2x_1 < x_2 din domeniu, f(x1)<f(x2)f(x_1) < f(x_2). La f(x)=x+1f(x) = x + 1 e adevărat: dacă x1<x2x_1 < x_2, atunci x1+1<x2+1x_1 + 1 < x_2 + 1.

gg e strict descrescătoare dacă, pentru orice x1<x2x_1 < x_2, g(x1)>g(x2)g(x_1) > g(x_2).

Verifică-te

f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)=x2f(x) = x^2. Știm că 1<21 < 2 și f(1)=1<f(2)=4f(1) = 1 < f(2) = 4. Este ff strict crescătoare pe R\mathbb R?

Strict sau nu?

Un taxi cere 8 lei pentru orice cursă de cel mult 2 km; peste 2 km, fiecare kilometru în plus costă 2 lei. Prețul unei curse de xx km, pentru x∈(0,8]x \in (0, 8]:
f(x)={8,0<x≤22x+4,2<x≤8f(x) = \begin{cases} 8, & 0 < x \le 2 \\ 2x + 4, & 2 < x \le 8 \end{cases}
De exemplu, f(3)=2⋅3+4=10f(3) = 2 \cdot 3 + 4 = 10: 8 lei plus 2 lei pentru al treilea kilometru.
1234567848121620Oxy
ff

Primii 2 km: graficul e un segment orizontal.

O cursă mai lungă nu costă niciodată mai puțin: dacă x1<x2x_1 < x_2, atunci f(x1)≤f(x2)f(x_1) \le f(x_2). Dar f(1)=f(2)=8f(1) = f(2) = 8: prețul nu crește strict. Spunem că ff este crescătoare (fără „strict”).

La fel, ff e descrescătoare dacă, pentru orice x1<x2x_1 < x_2, f(x1)≥f(x2)f(x_1) \ge f(x_2). Iar dacă f(x1)=f(x2)f(x_1) = f(x_2) pentru orice x1,x2x_1, x_2, ff e constantă: graficul e o bucată de dreaptă orizontală.

Verifică-te

f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)=4f(x) = 4. După definițiile de mai sus (cu ≤\le și ≥\ge), ff este:

Raportul de variație

Un alt fel de a compara două puncte: împărțim schimbările. Graficul lui f(x)=2x−1f(x) = 2x - 1:
−11234−1123456Oxy
ff
AA
BB
De la AA la BB, xx se schimbă de la 1 la 3, iar f(x)f(x) de la 1 la 5. Împărțim schimbarea valorii la schimbarea lui xx, scăzând în aceeași ordine sus și jos:
Rf(1,3)=f(1)−f(3)1−3=1−51−3=−4−2=2\begin{aligned} R_f(1, 3) &= \frac{f(1) - f(3)}{1 - 3} \\ &= \frac{1 - 5}{1 - 3} = \frac{-4}{-2} = 2 \end{aligned}
În general, pentru x1≠x2x_1 \ne x_2 din domeniu, raportul de variație este Rf(x1,x2)=f(x1)−f(x2)x1−x2R_f(x_1, x_2) = \dfrac{f(x_1) - f(x_2)}{x_1 - x_2}.
La Andrei, între săptămânile 0 și 8: Rf(0,8)=7−5,20−8=−0,225R_f(0, 8) = \frac{7 - 5{,}2}{0 - 8} = -0{,}225. Timpul a scăzut, în medie, cu 0,2250{,}225 min/km pe săptămână.

Verifică-te

f(x)=−3x+5f(x) = -3x + 5. Cât este Rf(1,3)R_f(1, 3)?
De ce funcționează?

De ce are 2x3+x−3=02x^3 + x - 3 = 0 o singură soluție?

Manualul (p. 72) arată că ecuația 2x3+x−3=0{2x^3 + x - 3 = 0} are soluția unică x=1x = 1. Că 1 e soluție se vede imediat: 2+1−3=0{2 + 1 - 3 = 0}. Dar de unde știm că nu mai există alta?
Ideea: f(x)=2x3+x−3{f(x) = 2x^3 + x - 3} e strict crescătoare. Calculăm întâi diferența valorilor (termenii −3-3 se reduc):
f(x1)−f(x2)=2(x13−x23)+(x1−x2)\begin{aligned} &f(x_1) - f(x_2) \\ &= 2(x_1^3 - x_2^3) + (x_1 - x_2) \end{aligned}
Cu formula din gimnaziu a3−b3=(a−b)(a2+ab+b2){a^3 - b^3} = {(a - b)(a^2 + ab + b^2)}, fiecare termen are factorul x1−x2{x_1 - x_2}. Împărțim la el:
Rf=2(x12+x1x2+x22)+1=x12+(x1+x2)2+x22+1\begin{aligned} R_f &= 2(x_1^2 + x_1 x_2 + x_2^2) + 1 \\ &= x_1^2 + (x_1 + x_2)^2 + x_2^2 + 1 \end{aligned}
Ca să verifici ultimul rând, desfă (x1+x2)2(x_1 + x_2)^2.
O sumă de pătrate plus 1 e cel puțin 1, deci Rf>0R_f > 0 pentru orice x1≠x2x_1 \ne x_2: ff e strict crescătoare. Graficul urcă tot timpul, așa că taie axa OxOx cel mult o dată:
−2−112−8−448Oxy
ff

Funcția 1x\frac{1}{x}: două ramuri

f ⁣:R∗→Rf\colon \mathbb R^* \to \mathbb R, f(x)=1xf(x) = \frac1x (R∗\mathbb R^* = numerele reale fără 0). Graficul are două ramuri:
−4−3−2−11234−4−3−2−11234Oxy
f(x)=1xf(x) = \frac{1}{x}

Pe (−∞,0)(-\infty, 0): f(−2)=−12f(-2) = -\frac12, f(−1)=−1f(-1) = -1. Ramura coboară.

Pe (0,+∞)(0, +\infty): f(1)=1f(1) = 1, f(2)=12f(2) = \frac12. Ramura coboară și ea.

Deci ff e strict descrescătoare pe fiecare dintre cele două intervale.

Verifică-te

Este ff descrescătoare pe tot R∗\mathbb R^*?

Mărginită

Un medicament: concentrația lui în sânge, la xx ore după administrare, este f(x)=4xx2+1f(x) = \frac{4x}{x^2 + 1} mg/L, pentru x≥0x \ge 0 (manual, p. 73).
xx (ore)001122331010
f(x)f(x)00221,61{,}61,21{,}2≈0,4\approx 0{,}4
123456780,511,522,5Oxy
ff
y=2y = 2

Graficul stă între axa OxOx (y=0y = 0) și dreapta y=2y = 2.

Concentrația urcă repede până la 2, după o oră, apoi scade încet. Nu trece niciodată de 2 și nu coboară sub 0.

ff e mărginită superior dacă există un număr MM cu f(x)≤Mf(x) \le M pentru orice xx: graficul nu trece deasupra dreptei y=My = M. E mărginită inferior dacă există mm cu f(x)≥mf(x) \ge m pentru orice xx. Și e mărginită dacă e și una, și alta.

Aici cea mai mare valoare, 2, e atinsă (în x=1x = 1): e maximul funcției. Cea mai mică, 0 (în x=0x = 0), e minimul.

Verifică-te

Care dintre aceste numere nu poate fi MM, adică nu verifică f(x)≤Mf(x) \le M pentru orice x≥0x \ge 0?
De ce funcționează?

De ce 0≤f(x)≤20 \le f(x) \le 2?

Graficul ne-a arătat marginile doar pentru xx între 0 și 8. Algebra le confirmă pentru orice x≥0x \ge 0.
Jos: 4x≥04x \ge 0 și x2+1>0x^2 + 1 > 0, deci f(x)≥0f(x) \ge 0; egalitate doar pentru x=0x = 0.
Sus: ne uităm la diferența 2−f(x)2 - f(x), adusă la același numitor:
2−f(x)=2x2+2−4xx2+1=2(x−1)2x2+1≥0\begin{aligned} 2 - f(x) &= \frac{2x^2 + 2 - 4x}{x^2 + 1} \\ &= \frac{2(x - 1)^2}{x^2 + 1} \ge 0 \end{aligned}
Un pătrat nu e negativ, iar numitorul e pozitiv. Deci f(x)≤2f(x) \le 2, cu egalitate doar când x=1x = 1.

Are gg un minim?

Alt medicament se elimină treptat: concentrația lui e g(x)=2x+1g(x) = \frac{2}{x + 1}, pentru x≥0x \ge 0. Avem g(0)=2g(0) = 2, g(1)=1g(1) = 1, g(3)=0,5g(3) = 0{,}5, g(9)=0,2g(9) = 0{,}2.
123456780,511,522,5Oxy
gg
y=2y = 2
Cu cât trece timpul, cu atât g(x)g(x) e mai aproape de 0. Totuși g(x)>0g(x) > 0, pentru că 2>02 > 0 și x+1>0x + 1 > 0. Iar g(x)≤2g(x) \le 2, pentru că x+1≥1x + 1 \ge 1. Deci gg e mărginită: 0<g(x)≤20 < g(x) \le 2, iar maximul e 2, în x=0x = 0.

Verifică-te

Care este minimul lui gg, adică cea mai mică valoare pe care o ia?

Are x3x^3 margini?

La pasul trecut, gg era mărginită, dar fără minim. Deci afirmația „Orice funcție mărginită admite maxim și minim” (manual, p. 73) e falsă, iar gg e un contraexemplu.
O funcție care nu e mărginită superior sau nu e mărginită inferior se numește nemărginită. Manualul întreabă: este f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)=x3f(x) = x^3, mărginită? Câteva valori:
xx1122551010
x3x^3118812512510001000
Ce se întâmplă cu x3x^3 când xx crește tot mai mult? Dar când xx e negativ, tot mai departe de 0?

Verifică-te

Funcția f(x)=x3f(x) = x^3, pe R\mathbb R, este:
Cum scrie manualul

Cum scrie manualul

Monotonia descrie cum se schimbă valoarea funcției pe axa OyOy în timp ce argumentul xx crește pe axa OxOx. Se consideră f ⁣:D→Rf\colon D \to \mathbb R, unde D⊆RD \subseteq \mathbb R e un interval (manual, p. 70).
ProprietateDefiniție formală
ff strict crescătoare (crescătoare)∀x1,x2∈D\forall x_1, x_2 \in D, x1<x2⇒{x_1 < x_2} \Rightarrow f(x1)<f(x2){f(x_1) < f(x_2)} (f(x1)≤f(x2){f(x_1) \le f(x_2)})
ff strict descrescătoare (descrescătoare)∀x1,x2∈D\forall x_1, x_2 \in D, x1<x2⇒{x_1 < x_2} \Rightarrow f(x1)>f(x2){f(x_1) > f(x_2)} (f(x1)≥f(x2){f(x_1) \ge f(x_2)})
ff constantă∀x1,x2∈D\forall x_1, x_2 \in D: f(x1)=f(x2){f(x_1) = f(x_2)}
Interpretare grafică: graficul unei funcții strict crescătoare urcă pe măsură ce îl parcurgem de la stânga la dreapta; al uneia strict descrescătoare coboară; al unei funcții constante e pe o dreaptă orizontală (segment, semidreaptă sau întreaga dreaptă).

O funcție strict crescătoare sau strict descrescătoare pe DD e strict monotonă; crescătoare sau descrescătoare, monotonă; altfel, nemonotonă. Intervalele pe care o funcție e monotonă sunt intervalele de monotonie; o funcție poate fi nemonotonă, dar monotonă pe intervale.

Raportul de variație: pentru x1,x2∈Dx_1, x_2 \in D, x1≠x2x_1 \ne x_2,

Rf(x1,x2)=f(x1)−f(x2)x1−x2R_f(x_1, x_2) = \frac{f(x_1) - f(x_2)}{x_1 - x_2}
Dacă Rf(x1,x2)>0R_f(x_1, x_2) > 0, ff e strict crescătoare; dacă Rf(x1,x2)<0R_f(x_1, x_2) < 0, strict descrescătoare.
Mărginirea se referă la limitarea mulțimii valorilor funcției (imaginea Im⁡f\operatorname{Im} f). Pentru f ⁣:D→Rf\colon D \to \mathbb R (manual, p. 72):
ProprietateDefiniție analitică
ff mărginită superior∃M∈R\exists M \in \mathbb R astfel încât ∀x∈D\forall x \in D, f(x)≤M{f(x) \le M}
ff mărginită inferior∃m∈R\exists m \in \mathbb R astfel încât ∀x∈D\forall x \in D, f(x)≥m{f(x) \ge m}
ff mărginităeste mărginită superior și inferior
Interpretare grafică: graficul unei funcții mărginite superior e complet sub dreapta orizontală y=My = M (sau cu unele puncte pe ea); al uneia mărginite inferior, complet deasupra unei drepte y=my = m (sau cu unele puncte pe ea); al unei funcții mărginite, într-o bandă orizontală, între două drepte paralele.

O funcție care nu e mărginită inferior sau nu e mărginită superior se numește funcție nemărginită.

Minimul funcției e valoarea ei cea mai mică, iar punctul de minim e locul unde e atinsă (la Andrei, minimul f(8)=5,2f(8) = 5{,}2, punctul de minim x=8x = 8). La fel pentru maxim. Manualul scrie ∀\forall pentru „oricare”, ∃\exists pentru „există” și ⇒\Rightarrow pentru „implică” (capitolul 1).