← Capitol

Operații cu funcții

Pasul 1 din 11

Adunăm două funcții

Ana și Mihai strâng bani pentru o excursie. După xx săptămâni, Ana are 10x+30{10x + 30} lei (avea 30 și pune 10 pe săptămână), iar Mihai are 20x+10{20x + 10} lei. Notăm f(x)=10x+30{f(x) = 10x + 30} și g(x)=20x+10{g(x) = 20x + 10}.

Cât au împreună? Adunăm, săptămână cu săptămână, cele două valori:

xxf(x)f(x)g(x)g(x)f(x)+g(x)f(x) + g(x)
00303010104040
11404030307070
2250505050100100
3360607070130130
Am obținut o funcție nouă, suma lui ff și gg, notată f+gf + g. Valoarea ei în xx e suma valorilor:
(f+g)(x)=f(x)+g(x)(f + g)(x) = f(x) + g(x)
Aici (f+g)(x)=10x+30+20x+10{(f + g)(x)} = {10x + 30 + 20x + 10} =30x+40{= 30x + 40}. Verifică pe tabel: pentru x=2x = 2, 30⋅2+40=10030 \cdot 2 + 40 = 100.

Verifică-te

Câți lei au împreună Ana și Mihai după 5 săptămâni?

Diferență, produs, înmulțire cu un număr

La fel lucrăm cu celelalte operații: le facem valoare cu valoare, pentru fiecare xx.

Diferența. Cu câți lei are Mihai mai mult decât Ana? Scădem valorile: (g−f)(x)=g(x)−f(x){(g - f)(x)} = {g(x) - f(x)}, adică

(20x+10)−(10x+30)=10x−20\begin{aligned} &(20x + 10) - (10x + 30)\\ &= 10x - 20 \end{aligned}
După 2 săptămâni diferența e 00: au la fel, câte 50 de lei.

Înmulțirea cu un număr. Bunica îi dublează Anei economiile: (2f)(x)=2⋅f(x)=20x+60(2f)(x) = 2 \cdot f(x) = 20x + 60.

Produsul. (f⋅g)(x)=f(x)⋅g(x)(f \cdot g)(x) = f(x) \cdot g(x). Exemplul din manual: f(x)=xf(x) = x și g(x)=x2−2g(x) = x^2 - 2, pe (0,∞)(0, \infty), dau

(f⋅g)(x)=x⋅(x2−2)=x3−2x\begin{aligned} (f \cdot g)(x) &= x \cdot (x^2 - 2)\\ &= x^3 - 2x \end{aligned}
Pentru x=2x = 2: f(2)⋅g(2)=2⋅2=4f(2) \cdot g(2) = 2 \cdot 2 = 4, iar 23−2⋅2=42^3 - 2 \cdot 2 = 4.

Câtul: atenție la numitor

Câtul se face tot valoare cu valoare: (fg)(x)=f(x)g(x)\left(\frac{f}{g}\right)(x) = \frac{f(x)}{g(x)}. Dar la împărțire există o capcană: nu putem împărți la 0.

Exemplul din manual: f(x)=x+3f(x) = x + 3 și g(x)=x2−4g(x) = x^2 - 4. Unde se anulează gg?

−3−2−1123−4−3−2−112345Oxy
gg

Graficul lui g(x)=x2−4g(x) = x^2 - 4 taie axa OxOx în −2-2 și în 22.

g(2)=4−4=0g(2) = 4 - 4 = 0 și g(−2)=4−4=0g(-2) = 4 - 4 = 0. În aceste două puncte f(x)g(x)\frac{f(x)}{g(x)} nu are sens: de exemplu, f(2)g(2)=50\frac{f(2)}{g(2)} = \frac{5}{0}. Deci câtul fg\frac{f}{g} e definit doar pe R∖{−2,2}\mathbb{R} \setminus \{-2, 2\}.

Verifică-te

f(x)=x−1f(x) = x - 1, g(x)=x2−1g(x) = x^2 - 1. Pe ce mulțime e definit fg\frac{f}{g}?

Compunerea: o funcție după alta

Manualul ia f(x)=(3x+12)2f(x) = \left(\frac{3x + 1}{2}\right)^2. Cum calculezi f(1)f(1)? În două etape: întâi paranteza, 3⋅1+12=2\frac{3 \cdot 1 + 1}{2} = 2, apoi ridici la pătrat: 22=42^2 = 4.

Fiecare etapă e o funcție: f1(x)=3x+12f_1(x) = \frac{3x + 1}{2}, apoi f2(x)=x2f_2(x) = x^2. Ieșirea primei funcții intră în a doua, ca la o bandă cu două mașini:

xx
f1(x)f_1(x)
f2(f1(x))f_2(f_1(x))
f1f_1
f2f_2
−1-1
11
33
−1-1
22
55
11
44
2525

De exemplu, 3→3⋅3+12=5→52=253 \to \frac{3 \cdot 3 + 1}{2} = 5 \to 5^2 = 25.

Deci f(x)=f2(f1(x))f(x) = f_2(f_1(x)). Funcția „întâi ff, apoi gg” se numește compusa lui gg cu ff și se notează g∘fg \circ f (citim „gg compus cu ff”):
(g∘f)(x)=g(f(x))(g \circ f)(x) = g(f(x))
Atenție la ordine: în g∘fg \circ f se aplică întâi ff (cea scrisă la dreapta, lângă xx), apoi gg.

Verifică-te

f(x)=x+1f(x) = x + 1 și g(x)=2xg(x) = 2x. Cât este (g∘f)(3)(g \circ f)(3)?

Ordinea contează: două reduceri

Vrei o pereche de pantofi care costă xx lei. Ai două reduceri și le poți folosi pe amândouă, dar vânzătorul te întreabă în ce ordine:

• reducerea de 20%: rămâi cu 80% din preț, f(x)=0,8xf(x) = 0{,}8x;

• voucherul de 50 de lei: g(x)=x−50g(x) = x - 50.

Varianta A, întâi procentul, apoi voucherul, e compunerea g∘fg \circ f. Pentru pantofi de 200 de lei:

200→ f 160→ g 110200 \xrightarrow{\ f\ } 160 \xrightarrow{\ g\ } 110
Întâi 0,8⋅200=1600{,}8 \cdot 200 = 160, apoi 160−50=110160 - 50 = 110 de lei.
Varianta B, întâi voucherul, apoi procentul, e f∘gf \circ g.

Verifică-te

Cât plătești pe pantofii de 200 de lei în varianta B?

Compunerea nu e comutativă

Pentru orice preț xx, cele două variante dau:
(g∘f)(x)=0,8x−50(f∘g)(x)=0,8(x−50)=0,8x−40\begin{aligned} (g \circ f)(x) &= 0{,}8x - 50\\ (f \circ g)(x) &= 0{,}8(x - 50)\\ &= 0{,}8x - 40 \end{aligned}
Varianta A e mereu cu 10 lei mai ieftină, oricât ar costa pantofii.
preț xxA: 0,8x−500{,}8x - 50B: 0,8x−400{,}8x - 40
10010030304040
200200110110120120
300300190190200200
Același lucru în exemplul din manual (p. 81): f(x)=x+1f(x) = x + 1 și g(x)=2x+1g(x) = 2x + 1 dau (g∘f)(x)=2(x+1)+1=2x+3(g \circ f)(x) = 2(x + 1) + 1 = 2x + 3, dar (f∘g)(x)=(2x+1)+1=2x+2(f \circ g)(x) = (2x + 1) + 1 = 2x + 2. Nu sunt egale pentru niciun xx.

Verifică-te

f(x)=x2f(x) = x^2 și g(x)=x+1g(x) = x + 1. Care este legea lui f∘gf \circ g?

Când se poate compune?

Ca să calculezi g(f(x))g(f(x)), valoarea f(x)f(x) trebuie să fie un număr pe care gg îl poate primi, adică să fie în domeniul lui gg.

Luăm f(x)=x−2f(x) = x - 2 pe {1,2,3}\{1, 2, 3\} și g(x)=1xg(x) = \frac{1}{x}, care nu e definită în 0:

xx
f(x)f(x)
g(f(x))g(f(x))
ff
gg
11
22
33
−1-1
00
11
−1-1
11

Din 00 nu pleacă nicio săgeată: g(0)=10g(0) = \frac{1}{0} nu există.

Pentru x=2x = 2, f(2)=0f(2) = 0, iar g(0)g(0) nu are sens. Deci g∘fg \circ f nu se poate face pe toată mulțimea {1,2,3}\{1, 2, 3\}. Regula: toate valorile lui ff trebuie să fie în domeniul lui gg. De aceea manualul scrie compunerea pentru funcțiile f ⁣:A→B{f\colon A \to B} și g ⁣:B→C{g\colon B \to C}: ce iese din ff e exact ce poate intra în gg.

Verifică-te

f ⁣:R→Rf\colon \mathbb{R} \to \mathbb{R}, f(x)=x+3f(x) = x + 3, și g(x)=1xg(x) = \frac{1}{x}, pentru x≠0x \ne 0. Pentru ce xx nu are sens g(f(x))g(f(x))?

Compunerea cu o funcție pe ramuri

Problema rezolvată 1 din manual (p. 81): f,g ⁣:R→Rf, g\colon \mathbb{R} \to \mathbb{R}, f(x)=2x−3f(x) = 2x - 3 și
g(x)={x−1,x<−1−3x+2,x≥−1g(x) = \begin{cases} x - 1, & x < -1\\ -3x + 2, & x \ge -1 \end{cases}
gg alege ramura după numărul pe care îl primește. În g(f(x))g(f(x)), gg primește f(x)f(x), deci ramura se alege după f(x)f(x), nu după xx:
g(f(x))={f(x)−1,f(x)<−1−3f(x)+2,f(x)≥−1g(f(x)) = \begin{cases} f(x) - 1, & f(x) < -1\\ -3f(x) + 2, & f(x) \ge -1 \end{cases}

Verifică-te

Cât este (g∘f)(0)(g \circ f)(0)?

Legea lui g∘fg \circ f, pe ramuri

Condițiile pe f(x)f(x) se traduc în condiții pe xx, rezolvând inecuații:

2x−3<−1  ⟺  2x<2  ⟺  x<12x - 3 < -1 \iff 2x < 2 \iff x < 1, iar 2x−3≥−1  ⟺  x≥12x - 3 \ge -1 \iff x \ge 1.

Pe ramuri: f(x)−1=2x−4f(x) - 1 = 2x - 4 și −3(2x−3)+2=−6x+11-3(2x - 3) + 2 = -6x + 11. Deci

(g∘f)(x)={2x−4,x<1−6x+11,x≥1(g \circ f)(x) = \begin{cases} 2x - 4, & x < 1\\ -6x + 11, & x \ge 1 \end{cases}
−2−1123−8−6−4−2246Oxy
2x−42x - 4
−6x+11-6x + 11

Graficul lui g∘fg \circ f (pe OyOy, din 2 în 2): în x=1x = 1 face un salt, iar valoarea e 55.

Invers, în f∘gf \circ g funcția pe ramuri gg primește chiar xx, deci ramurile se aleg după xx: (f∘g)(x)=2g(x)−3{(f \circ g)(x)} = {2g(x) - 3}, adică 2x−5{2x - 5} pentru x<−1{x < -1} și −6x+1{-6x + 1} pentru x≥−1{x \ge -1}. Atunci (f∘g)(0)=1(f \circ g)(0) = 1, dar (g∘f)(0)=−4(g \circ f)(0) = -4, deci g∘f≠f∘gg \circ f \ne f \circ g.
De ce funcționează?

Monotonia compusei

Luăm două funcții descrescătoare: f(x)=3−x{f(x) = 3 - x} și g(x)=−2x{g(x) = -2x}. Compusa lor: (g∘f)(x)=−2(3−x)=2x−6{(g \circ f)(x)} = {-2(3 - x)} = {2x - 6}.
xxf(x)=3−xf(x) = 3 - xg(f(x))g(f(x))
1122−4-4
2211−2-2
330000

xx crește, f(x)f(x) scade, iar g(f(x))g(f(x)) crește din nou. De ce?

Fiecare funcție descrescătoare întoarce ordinea. Dacă x1<x2{x_1 < x_2}, atunci f(x1)≥f(x2){f(x_1) \ge f(x_2)} (prima întoarcere). Pe aceste două numere aplicăm gg, tot descrescătoare: g(f(x1))≤g(f(x2)){g(f(x_1)) \le g(f(x_2))} (a doua întoarcere). Două întoarceri readuc ordinea inițială, deci g∘fg \circ f e crescătoare.

O funcție crescătoare păstrează ordinea. Așa că poți urmări ordinea pas cu pas, prin fiecare funcție.

Verifică-te

f(x)=x+1f(x) = x + 1 e crescătoare, iar g(x)=−2xg(x) = -2x e descrescătoare. Cum este g∘fg \circ f?
Cum scrie manualul

Cum scrie manualul

Fiind date două funcții numerice f,g ⁣:D→Rf, g\colon D \to \mathbb{R}, D⊂RD \subset \mathbb{R}:

suma funcțiilor ff și gg este (f+g) ⁣:D→R(f + g)\colon D \to \mathbb{R}, (f+g)(x)=f(x)+g(x)(f + g)(x) = f(x) + g(x), ∀x∈D\forall x \in D;

produsul funcțiilor ff și gg este (f⋅g) ⁣:D→R(f \cdot g)\colon D \to \mathbb{R}, (f⋅g)(x)=f(x)⋅g(x)(f \cdot g)(x) = f(x) \cdot g(x), ∀x∈D\forall x \in D;

dacă a∈Ra \in \mathbb{R}, funcția af ⁣:D→Raf\colon D \to \mathbb{R}, (af)(x)=a⋅f(x)(af)(x) = a \cdot f(x), este produsul dintre funcția constantă aa și ff;

dacă D1D_1 este submulțimea lui DD pe care gg nu se anulează, câtul funcțiilor este fg ⁣:D1→R\frac{f}{g}\colon D_1 \to \mathbb{R}, (fg)(x)=f(x)g(x)\left(\frac{f}{g}\right)(x) = \frac{f(x)}{g(x)}, ∀x∈D1\forall x \in D_1.

Dacă ff și gg au domenii diferite, dar nedisjuncte, suma, produsul și câtul se definesc pe intersecția domeniilor.

Compunerea. Fie AA, BB, CC trei mulțimi nevide și funcțiile f ⁣:A→Bf\colon A \to B, g ⁣:B→Cg\colon B \to C. Funcția h ⁣:A→Ch\colon A \to C, h(x)=g(f(x))h(x) = g(f(x)), ∀x∈A\forall x \in A, se numește compusa lui gg cu ff și se notează g∘fg \circ f. Operația „∘\circ” se numește compunerea funcțiilor.

Compunerea nu este comutativă: în general, g∘f≠f∘gg \circ f \ne f \circ g.

Asociativitatea: pentru f ⁣:A→Bf\colon A \to B, g ⁣:B→Cg\colon B \to C, h ⁣:C→Dh\colon C \to D, avem (h∘g)∘f=h∘(g∘f)(h \circ g) \circ f = h \circ (g \circ f), așa că scriem simplu h∘g∘fh \circ g \circ f, cu (h∘g∘f)(x)=h(g(f(x)))(h \circ g \circ f)(x) = h(g(f(x))).

Funcția identică a mulțimii AA este 1A ⁣:A→A1_A\colon A \to A, 1A(x)=x1_A(x) = x, ∀x∈A\forall x \in A. Pentru f ⁣:A→Bf\colon A \to B: f∘1A=ff \circ 1_A = f și 1B∘f=f1_B \circ f = f; dacă A=BA = B, f∘1A=1A∘f=ff \circ 1_A = 1_A \circ f = f.

Monotonia compusei (problema rezolvată 2, p. 81): dacă f,g ⁣:R→Rf, g\colon \mathbb{R} \to \mathbb{R} sunt (strict) monotone, atunci g∘fg \circ f și f∘gf \circ g sunt (strict) monotone, după regula:

ff și ggg∘fg \circ f și f∘gf \circ g
aceeași monotonie (ambele crescătoare sau ambele descrescătoare)(strict) crescătoare
monotonii diferite(strict) descrescătoare