← Capitol

Manual · pagina 96

Exercițiul 5 · Șapte funcții bijective, strategii diferite

(Activitate pe grupe) Abordați întâi individual câte o funcție, prezentați raționamentul și discutați asupra diferențelor de strategie implicate în justificarea faptului că următoarele funcții sunt bijective:

a) f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)=−3x+1f(x) = -3x + 1;

b) f ⁣:[0,∞)→[0,∞)f\colon [0, \infty) \to [0, \infty), f(x)=x2f(x) = x^2;

c) f ⁣:(−∞,0]→[0,∞)f\colon (-\infty, 0] \to [0, \infty), f(x)=x2f(x) = x^2;

d) f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)={x,x∈Q−x,x∈R∖Qf(x) = \begin{cases} x, & x \in \mathbb Q \\ -x, & x \in \mathbb R \setminus \mathbb Q \end{cases};

e) f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)={2x−1,x≤2x+1,x>2f(x) = \begin{cases} 2x - 1, & x \le 2 \\ x + 1, & x > 2 \end{cases};

f) f ⁣:N→Nf\colon \mathbb N \to \mathbb N, f(n)=n+(−1)nf(n) = n + (-1)^n;

g) f ⁣:[1,∞)→(0,1]f\colon [1, \infty) \to (0, 1], f(x)=2xx2+1f(x) = \dfrac{2x}{x^2 + 1}.

a)f ⁣:R→Rf\colon \mathbb R \to \mathbb R, f(x)=−3x+1f(x) = -3x + 1

Pentru injectivitate folosește monotonia: ce se întâmplă cu o inegalitate când o înmulțești cu −3-3? Pentru surjectivitate, rezolvă f(x)=yf(x) = y.
  1. 1. Injectivă, prin monotonie

    Strategia aici: arătăm că ff este strict monotonă. Fie a<ba < b două numere reale; le comparăm imaginile.

    Verifică-te

    Dacă a<ba < b, ce relație este între −3a+1-3a + 1 și −3b+1-3b + 1?
    Deci ff este strict descrescătoare (manual, p. 70), prin urmare injectivă.
  2. 2. Surjectivă, rezolvând f(x)=yf(x) = y

    Monotonia nu spune dacă orice valoare este atinsă, așa că rezolvăm ecuația. Mai întâi pe un exemplu, y=7y = 7:

    Verifică-te

    Ce xx verifică −3x+1=7-3x + 1 = 7?
    La fel, pentru un y∈Ry \in \mathbb R oarecare:
    −3x+1=y  ⟺  x=1−y3∈R-3x + 1 = y \iff x = \frac{1 - y}{3} \in \mathbb R
    −3−2−1123−5−4−3−2−11234567Oxy
    ff
    y=4y = 4
    y=−2y = -2

    O dreaptă descrescătoare: fiecare orizontală o taie exact o dată, de exemplu y=4{y = 4} în x=−1{x = -1} și y=−2{y = -2} în x=1{x = 1}.

    Orice yy are o preimagine, deci ff este surjectivă. Fiind și injectivă, ff este bijectivă.
Răspuns
ff este bijectivă: strict descrescătoare (deci injectivă), iar pentru orice y∈Ry \in \mathbb R ecuația f(x)=yf(x) = y are soluția x=1−y3x = \dfrac{1 - y}{3}.

b)f ⁣:[0,∞)→[0,∞)f\colon [0, \infty) \to [0, \infty), f(x)=x2f(x) = x^2

Pe R\mathbb R, x2x^2 nu e injectivă din cauza perechilor xx, −x-x. Aici domeniul conține doar numere x≥0x \ge 0: folosește a2−b2=(a−b)(a+b)a^2 - b^2 = (a - b)(a + b).
  1. 1. Injectivitatea

    Bijectivă înseamnă injectivă și surjectivă (manual, p. 94). Fie a,b≥0a, b \ge 0 cu f(a)=f(b)f(a) = f(b), adică a2=b2a^2 = b^2. Atunci (a−b)(a+b)=0(a - b)(a + b) = 0 (din gimnaziu), deci a=ba = b sau a+b=0a + b = 0.

    Verifică-te

    Dacă a+b=0a + b = 0, cu a≥0a \ge 0 și b≥0b \ge 0, ce rezultă?
    În ambele cazuri a=ba = b: ff este injectivă. (Altă strategie: ff este strict crescătoare pe [0,∞)[0, \infty), manual, p. 70.)
  2. 2. Surjectivitatea

    Fie y≥0y \ge 0. Ecuația x2=yx^2 = y are soluțiile ±y\pm\sqrt y (din gimnaziu), dintre care doar una este în domeniul [0,∞)[0, \infty).

    Verifică-te

    Ce soluție din domeniul [0,∞)[0, \infty) are ecuația x2=5x^2 = 5?
    −3−2−11234−1123456Oxy
    ff
    y=4y = 4

    Doar ramura plină, cu x≥0x \ge 0, face parte din ff. Orice orizontală y=k{y = k} cu k≥0{k \ge 0} o taie exact o dată, de exemplu y=4{y = 4} în x=2{x = 2}.

    Pentru orice y≥0y \ge 0, x=y≥0x = \sqrt y \ge 0 verifică f(x)=yf(x) = y: ff este surjectivă, deci bijectivă.
Răspuns
ff este bijectivă: din a2=b2a^2 = b^2 cu a,b≥0a, b \ge 0 rezultă a=ba = b, iar pentru orice y≥0y \ge 0, x=y{x = \sqrt y} este soluție din domeniu.

c)f ⁣:(−∞,0]→[0,∞)f\colon (-\infty, 0] \to [0, \infty), f(x)=x2f(x) = x^2

Acum domeniul conține numerele negative și 00. Compară (−3)2(-3)^2 cu (−1)2(-1)^2: ce fel de monotonie are ff? Pentru f(x)=yf(x) = y, ce semn trebuie să aibă soluția?
  1. 1. Injectivă, prin monotonie

    Bijectivă înseamnă injectivă și surjectivă (manual, p. 94). De data aceasta alegem altă strategie pentru injectivitate: monotonia (o funcție strict monotonă este injectivă, manual, p. 85). Fie a<b≤0a < b \le 0.

    Verifică-te

    Pentru a<b≤0a < b \le 0, care pătrat este mai mare?
    Deci ff este strict descrescătoare pe (−∞,0](-\infty, 0], prin urmare injectivă.
  2. 2. Surjectivitatea

    Fie y≥0y \ge 0. Ecuația x2=yx^2 = y are soluțiile ±y\pm\sqrt y; în domeniul (−∞,0](-\infty, 0] ne trebuie cea care nu e pozitivă.

    Verifică-te

    Ce soluție din domeniu are ecuația f(x)=9f(x) = 9?
    −3−2−11234−1123456Oxy
    ff
    y=4y = 4

    Acum ramura plină este cea din stânga, cu x≤0x \le 0. Orice orizontală y=k{y = k} cu k≥0{k \ge 0} o taie exact o dată, de exemplu y=4{y = 4} în x=−2{x = -2}.

    Pentru orice y≥0y \ge 0, x=−y≤0x = -\sqrt y \le 0 verifică f(x)=(−y)2=yf(x) = (-\sqrt y)^2 = y: ff este surjectivă, deci bijectivă.
Răspuns
ff este bijectivă: strict descrescătoare pe (−∞,0](-\infty, 0] (deci injectivă), iar pentru orice y≥0y \ge 0, x=−y{x = -\sqrt y} este soluție din domeniu.

d)f(x)={x,x∈Q−x,x∈R∖Qf(x) = \begin{cases} x, & x \in \mathbb Q \\ -x, & x \in \mathbb R \setminus \mathbb Q \end{cases}

Un număr rațional rămâne rațional, iar opusul unui număr irațional este tot irațional. Deci ff nu „amestecă” cele două tipuri de numere: lucrează pe cazuri.
  1. 1. Cum lucrează funcția

    Funcția lasă numerele raționale pe loc și schimbă semnul celor iraționale. De exemplu f(2)=2f(2) = 2, f(−12)=−12f\left(-\frac12\right) = -\frac12, f(2)=−2f(\sqrt2) = -\sqrt2.

    Verifică-te

    Cât este f(−3)f(-\sqrt3)?
    Observația cheie (din gimnaziu): dacă xx este rațional, f(x)=xf(x) = x este rațional; dacă xx este irațional, f(x)=−xf(x) = -x este tot irațional. Deci f(Q)=Qf(\mathbb Q) = \mathbb Q și f(R∖Q)=R∖Qf(\mathbb R \setminus \mathbb Q) = \mathbb R \setminus \mathbb Q: un număr și imaginea lui sunt mereu de același tip.
  2. 2. Injectivitatea, pe cazuri

    Bijectivă înseamnă injectivă și surjectivă (manual, p. 94). Fie a,ba, b cu f(a)=f(b)f(a) = f(b).

    Dacă a,b∈Qa, b \in \mathbb Q: a=ba = b direct. Dacă a,b∈R∖Qa, b \in \mathbb R \setminus \mathbb Q: −a=−b-a = -b, deci a=ba = b. Rămâne cazul „amestecat”.

    Verifică-te

    Poate fi f(a)=f(b)f(a) = f(b) cu aa rațional și bb irațional?
    Deci din f(a)=f(b)f(a) = f(b) rezultă mereu a=ba = b: ff este injectivă.
  3. 3. Surjectivitatea, pe cazuri

    Fie y∈Ry \in \mathbb R. Căutăm xx cu f(x)=yf(x) = y, tot pe cazuri: dacă yy este rațional, x=yx = y convine, fiindcă f(y)=yf(y) = y. Dacă yy este irațional?

    Verifică-te

    Ce xx verifică f(x)=2f(x) = \sqrt2?
    −3−2−1123−3−2−1123Oxy
    y=xy = x
    y=−xy = -x
    (1,5; 1,5)(1{,}5;\ 1{,}5)

    Graficul are punctele cu xx rațional pe dreapta y=x{y = x} și pe cele cu xx irațional pe y=−x{y = -x}; desenul nu le poate separa, de aceea dreptele sunt punctate. Orizontala y=1,5{y = 1{,}5} întâlnește graficul doar în (1,5; 1,5)(1{,}5;\ 1{,}5): punctul (−1,5; 1,5)(-1{,}5;\ 1{,}5) ar avea xx rațional, deci nu e pe y=−x{y = -x}.

    În general, pentru yy irațional, x=−yx = -y este irațional și f(−y)=−(−y)=yf(-y) = -(-y) = y. Deci orice yy are o preimagine: ff este surjectivă, așadar bijectivă.
Răspuns
ff este bijectivă: duce raționalele în raționale și iraționalele în iraționale; ecuația f(x)=yf(x) = y are soluția unică x=yx = y pentru y∈Qy \in \mathbb Q și x=−yx = -y pentru y∈R∖Qy \in \mathbb R \setminus \mathbb Q.

e)f(x)={2x−1,x≤2x+1,x>2f(x) = \begin{cases} 2x - 1, & x \le 2 \\ x + 1, & x > 2 \end{cases}

Află ce valori ia fiecare ramură pe intervalul ei. Cele două mulțimi de valori se suprapun? Acoperă împreună tot R\mathbb R?
  1. 1. Valorile primei ramuri

    Bijectivă înseamnă (manual, p. 94): orice y∈Ry \in \mathbb R are exact o preimagine. Strategia pentru o funcție pe ramuri: aflăm imaginea fiecărei ramuri. Pentru x≤2x \le 2, f(x)=2x−1f(x) = 2x - 1, care este strict crescătoare, cu f(2)=3f(2) = 3.

    Verifică-te

    Ce x≤2x \le 2 verifică 2x−1=−52x - 1 = -5?
    În general, pentru y≤3y \le 3, soluția lui 2x−1=y2x - 1 = y este x=y+12≤3+12=2x = \frac{y + 1}2 \le \frac{3 + 1}2 = 2, deci este pe ramura bună. Iar pentru x≤2x \le 2, 2x−1≤32x - 1 \le 3. Așadar:
    f((−∞,2])=(−∞,3]f\big((-\infty, 2]\big) = (-\infty, 3]
  2. 2. Valorile celei de-a doua ramuri

    Pentru x>2x > 2, f(x)=x+1f(x) = x + 1, tot strict crescătoare.

    Verifică-te

    Ce valori ia x+1x + 1 pentru x>2x > 2?
    −2−112345−4−3−2−1123456Oxy
    2x−12x - 1
    x+1x + 1

    Prima ramură, până la (2,3)(2, 3) inclusiv, dă valorile y≤3y \le 3 (marcate pe OyOy); a doua pornește din (2,3)(2, 3) exclus și dă valorile y>3y > 3. Graficul urcă tot timpul, fără goluri pe verticală.

  3. 3. Concluzia

    Cele două imagini, (−∞,3](-\infty, 3] și (3,∞)(3, \infty), nu au elemente comune și împreună dau tot R\mathbb R.

    Deci un y≤3y \le 3 are exact o preimagine, x=y+12x = \frac{y + 1}2, pe prima ramură și niciuna pe a doua; un y>3y > 3 are exact una, x=y−1x = y - 1, pe a doua ramură și niciuna pe prima. Orice yy are o singură preimagine: ff este bijectivă (de fapt, ff este strict crescătoare pe tot R\mathbb R).

Răspuns
f((−∞,2])=(−∞,3]f\big((-\infty, 2]\big) = (-\infty, 3] și f((2,∞))=(3,∞)f\big((2, \infty)\big) = (3, \infty): imagini disjuncte, cu reuniunea R\mathbb R, deci ff este bijectivă.

f)f ⁣:N→Nf\colon \mathbb N \to \mathbb N, f(n)=n+(−1)nf(n) = n + (-1)^n

Calculează f(0),f(1),f(2),f(3)f(0), f(1), f(2), f(3). Ce se întâmplă dacă aplici ff de două ori?
  1. 1. Primele valori

    (−1)n(-1)^n este 11 pentru nn par și −1-1 pentru nn impar. Deci f(n)=n+1f(n) = n + 1 dacă nn este par și f(n)=n−1f(n) = n - 1 dacă nn este impar. Valorile sunt naturale: pentru nn impar, n≥1n \ge 1, deci n−1≥0n - 1 \ge 0.

    Verifică-te

    Cât este f(5)f(5)?
    nn001122334455
    f(n)f(n)110033225544
    N\mathbb N
    N\mathbb N
    ff
    00
    11
    22
    33
    44
    55
    …\dots
    00
    11
    22
    33
    44
    55
    …\dots

    ff schimbă între ele numerele din fiecare pereche {0,1}\{0, 1\}, {2,3}\{2, 3\}, {4,5}\{4, 5\}, …

  2. 2. Aplicăm funcția de două ori

    Aplicăm ff de două ori unui număr, de exemplu lui 77:

    Verifică-te

    Cât este f(f(7))f(f(7))?
    Ne-am întors de unde am plecat, la fel cum sugerează diagrama. În general: dacă nn este par, f(n)=n+1f(n) = n + 1 este impar, deci f(f(n))=(n+1)−1=nf(f(n)) = (n + 1) - 1 = n; dacă nn este impar, f(n)=n−1f(n) = n - 1 este par, deci f(f(n))=(n−1)+1=nf(f(n)) = (n - 1) + 1 = n. Așadar f(f(n))=nf(f(n)) = n pentru orice n∈Nn \in \mathbb N.
  3. 3. Injectivă și surjectivă

    Bijectivă înseamnă injectivă și surjectivă (manual, p. 94). Ambele rezultă din f(f(n))=nf(f(n)) = n:

    Injectivă. Dacă f(a)=f(b)f(a) = f(b), aplicăm ff ambilor membri: f(f(a))=f(f(b))f(f(a)) = f(f(b)), adică a=ba = b.

    Surjectivă. Pentru m∈Nm \in \mathbb N, numărul x=f(m)x = f(m) este o preimagine a lui mm: f(x)=f(f(m))=mf(x) = f(f(m)) = m. De exemplu, preimaginea lui 44 este f(4)=5f(4) = 5.

    Deci ff este bijectivă: o „permutare în perechi” de numere naturale consecutive.

Răspuns
ff este bijectivă: f(n)=n+1f(n) = n + 1 pentru nn par, f(n)=n−1f(n) = n - 1 pentru nn impar, iar f(f(n))=nf(f(n)) = n, deci din f(a)=f(b)f(a) = f(b) rezultă a=ba = b, și orice mm are preimaginea f(m)f(m).

g)f ⁣:[1,∞)→(0,1]f\colon [1, \infty) \to (0, 1], f(x)=2xx2+1f(x) = \dfrac{2x}{x^2 + 1}

Pentru injectivitate, din f(a)=f(b)f(a) = f(b) elimină numitorii și grupează termenii până obții un produs egal cu 00. Pentru surjectivitate, ecuația f(x)=yf(x) = y devine de gradul al doilea în xx: formează un pătrat.
  1. 1. Valorile sunt în codomeniu

    Bijectivă înseamnă injectivă și surjectivă (manual, p. 94). Întâi ne asigurăm că ff chiar ia valori în (0,1](0, 1]. Pentru x≥1x \ge 1, f(x)>0f(x) > 0, iar:
    2xx2+1≤1  ⟺  2x≤x2+1  ⟺  (x−1)2≥0\frac{2x}{x^2 + 1} \le 1 \iff 2x \le x^2 + 1 \iff (x - 1)^2 \ge 0
    ceea ce este adevărat (din gimnaziu). Valoarea 11 se obține pentru x=1x = 1: f(1)=22=1f(1) = \frac22 = 1.

    Verifică-te

    Cât este f(2)f(2)?
  2. 2. Injectivitatea

    Fie a,b≥1a, b \ge 1 cu f(a)=f(b)f(a) = f(b). Eliminăm numitorii (sunt pozitivi), simplificăm cu 22 și grupăm:
    a(b2+1)=b(a2+1)a(b^2 + 1) = b(a^2 + 1)
    ab2−a2b+a−b=0ab(b−a)−(b−a)=0(b−a)(ab−1)=0\begin{aligned} ab^2 - a^2 b + a - b &= 0 \\ ab(b - a) - (b - a) &= 0 \\ (b - a)(ab - 1) &= 0 \end{aligned}

    Verifică-te

    Pentru a,b≥1a, b \ge 1, când poate fi ab−1=0ab - 1 = 0?
    Deci fie b−a=0b - a = 0, fie a=b=1a = b = 1: în ambele cazuri a=ba = b, iar ff este injectivă.
  3. 3. Surjectivitatea

    Fie y∈(0,1]y \in (0, 1]. Din 2xx2+1=y\frac{2x}{x^2 + 1} = y obținem yx2−2x+y=0yx^2 - 2x + y = 0. Împărțim la y≠0y \ne 0 și formăm un pătrat (din gimnaziu):
    x2−2y x+1=0(x−1y)2=1y2−1\begin{aligned} x^2 - \frac2y\, x + 1 &= 0 \\ \left(x - \frac1y\right)^2 &= \frac1{y^2} - 1 \end{aligned}
    Pentru 0<y≤10 < y \le 1 avem 1y2≥1\frac1{y^2} \ge 1, deci membrul drept nu este negativ și putem extrage radicalul. Alegem semnul plus:
    x=1y+1y2−1  ≥  1y  ≥  1x = \frac1y + \sqrt{\frac1{y^2} - 1} \;\ge\; \frac1y \;\ge\; 1

    Verifică-te

    Ce x≥1x \ge 1 verifică f(x)=35f(x) = \dfrac35?
    −112345678−0,50,511,5Oxy
    ff
    y=35y = \frac35
    (1,1)(1, 1)

    Graficul lui ff pornește din (1,1)(1, 1) și coboară spre axa OxOx fără s-o atingă: valorile umplu (0,1](0, 1]. Orizontala y=35{y = \frac35} îl taie doar în x=3x = 3; soluția 13\frac13 este pe partea punctată, în afara domeniului.

    Orice y∈(0,1]y \in (0, 1] are o preimagine în [1,∞)[1, \infty): ff este surjectivă, deci bijectivă.
Răspuns
ff este bijectivă: din f(a)=f(b)f(a) = f(b) rezultă (b−a)(ab−1)=0(b - a)(ab - 1) = 0, deci a=ba = b; iar pentru orice y∈(0,1]y \in (0, 1], x=1y+1y2−1{x = \frac1y + \sqrt{\frac1{y^2} - 1}} este o soluție x≥1x \ge 1. Imaginea este (0,1](0, 1].