← Capitol

Manual · pagina 78

Exercițiul 17 · Mărginirea lui x2−2x^2 - 2 pe diferite intervale

(Activitate pe grupe)

a) Studiați dacă funcția descrisă analitic de legea f(x)=x2−2f(x) = x^2 - 2 este mărginită pe intervalul D=[−1,1]D = [-1, 1]. În caz afirmativ, folosind eventual și lectura grafică, determinați extremele (minime, maxime) funcției corespunzătoare intervalului dat.

b) Realizați același studiu în cazul unor intervale D=[a,b]D = [a, b] pentru care ∣a∣≠∣b∣|a| \ne |b| (module diferite), atât în cazul 0∈D0 \in D, cât și în cazul 0∉D0 \notin D. Ce aspecte diferă de la caz la caz?

c) Realizați același studiu și pentru intervalul D=(−1,1)D = (-1, 1). Reflectați asupra asemănărilor și diferențelor de comportament între cazurile studiate.

Pentru toate cazurile studiate legea rămâne cea precizată inițial.

a)Este f(x)=x2−2f(x) = x^2 - 2 mărginită pe D=[−1,1]D = [-1, 1]? Care sunt minimul și maximul?

Pornește de la valorile lui x2x^2 când xx parcurge [−1,1][-1, 1], apoi scade 22.
  1. 1. Ce înseamnă „mărginită”

    Cum f(x)=x2−2f(x) = x^2 - 2, ajunge să știm între ce limite stă x2x^2 când x∈[−1,1]x \in [-1, 1].

    Verifică-te

    Ce valori ia x2x^2 pentru x∈[−1,1]x \in [-1, 1]?
  2. 2. Marginile și extremele

    Scădem 22 din fiecare membru al inegalității 0≤x2≤10 \le x^2 \le 1:
    −2≤x2−2≤−1-2 \le x^2 - 2 \le -1
    pentru orice x∈[−1,1]x \in [-1, 1]

    Deci ff este mărginită pe [−1,1][-1, 1], cu m=−2m = -2 și M=−1M = -1.

    Mai mult, aceste margini sunt atinse: −2-2 este o valoare a funcției, f(0)=−2f(0) = -2, deci este minimul.

    Verifică-te

    Pentru ce x∈[−1,1]x \in [-1, 1] atinge ff valoarea maximă −1-1?
  3. 3. Lectura grafică

    Aici termenii −2-2 se reduc:
    f(x1)−f(x2)=x12−x22=(x1−x2)(x1+x2)\begin{aligned} &f(x_1) - f(x_2) \\ &= x_1^2 - x_2^2 \\ &= (x_1 - x_2)(x_1 + x_2) \end{aligned}
    Deci Rf=x1+x2R_f = x_1 + x_2. Pe [−1,0][-1, 0] este negativ, pe [0,1][0, 1] pozitiv: ff scade până în 00, apoi crește.
    −2−112−3−2−112Oxy

    Pe [−1,1][-1, 1] (linia plină) graficul stă în banda dintre dreptele punctate y=−2y = -2 și y=−1y = -1: atinge −2-2 în (0,−2)(0, -2), minimul, și −1-1 în (−1,−1)(-1, -1) și (1,−1)(1, -1), maximul.

Răspuns
Da, ff este mărginită pe [−1,1][-1, 1]: −2≤f(x)≤−1-2 \le f(x) \le -1. Minimul este f(0)=−2f(0) = -2, iar maximul este f(−1)=f(1)=−1f(-1) = f(1) = -1.

b)Același studiu pe D=[a,b]D = [a, b] cu ∣a∣≠∣b∣|a| \ne |b|, pentru 0∈D0 \in D și pentru 0∉D0 \notin D. Ce diferă?

Valoarea x2−2x^2 - 2 crește odată cu distanța de la xx la 00. Pe [a,b][a, b], care punct este cel mai aproape de 00 și care cel mai departe?
  1. 1. O regulă pentru orice interval

    De la punctul a) știm că Rf(x1,x2)=x1+x2R_f(x_1, x_2) = x_1 + x_2: ff este strict descrescătoare pe (−∞,0](-\infty, 0] și strict crescătoare pe [0,∞)[0, \infty).

    Altfel spus, f(x)=∣x∣2−2f(x) = |x|^2 - 2 este cu atât mai mare cu cât xx este mai departe de 00. Pe un interval [a,b][a, b], orice xx are ∣x∣≤max⁡(∣a∣,∣b∣)|x| \le \max(|a|, |b|), deci ff este mărginită pe orice astfel de interval.

    Luăm întâi un exemplu cu 0∈D0 \in D: D=[−1,2]D = [-1, 2], cu ∣−1∣≠∣2∣|-1| \ne |2|.

    Verifică-te

    Cât este maximul lui ff pe [−1,2][-1, 2]?
  2. 2. Cazul 0∈D0 \in D

    −3−2−1123−3−2−1123Oxy
    ff
    min
    max

    Pe D=[−1,2]D = [-1, 2]: minimul f(0)=−2f(0) = -2 în interiorul lui DD, maximul f(2)=2f(2) = 2 într-un singur capăt.

    Dacă 0∈D0 \in D, minimul este mereu f(0)=−2f(0) = -2, pentru că x2≥0x^2 \ge 0. Când a<0<ba < 0 < b, ca aici, el se atinge în interiorul intervalului, iar pe DD funcția nu este monotonă: scade până în 00, apoi crește. (Dacă 00 este chiar un capăt, ca la D=[0,3]D = [0, 3], funcția este monotonă pe DD și minimul −2-2 este în acel capăt.)

    Maximul se atinge în capătul mai depărtat de 00. Cum ∣a∣≠∣b∣|a| \ne |b|, acesta este un singur capăt.

    Verifică-te

    Pe D=[−3,1]D = [-3, 1], în ce punct se atinge maximul?
  3. 3. Cazul 0∉D0 \notin D, la dreapta lui 00

    Dacă 0<a<b0 < a < b, tot intervalul este în [0,∞)[0, \infty), unde ff este strict crescătoare.

    Exemplu: D=[1,3]D = [1, 3].

    Verifică-te

    Care este minimul lui ff pe [1,3][1, 3]?
  4. 4. Cazul 0∉D0 \notin D, la stânga lui 00

    Dacă a<b<0a < b < 0, tot intervalul este în (−∞,0](-\infty, 0], unde ff este strict descrescătoare. Exemplu: D=[−2,−1]D = [-2, -1].

    Verifică-te

    Pe D=[−2,−1]D = [-2, -1], în ce punct se atinge minimul?
  5. 5. Ce diferă de la caz la caz

    Pe un interval pe care ff este monotonă, cele mai mici și cele mai mari valori sunt în capete. Pentru 0<a<b0 < a < b, ff crește, deci f(a)≤f(x)≤f(b)f(a) \le f(x) \le f(b); pentru a<b<0a < b < 0, ff scade, deci f(b)≤f(x)≤f(a)f(b) \le f(x) \le f(a).
    −11234−3−2−112345678Oxy
    ff
    min
    max

    Pe D=[1,3]D = [1, 3] funcția crește: minimul și maximul sunt în capete.

    CazulCe obținem
    a<0<b{a < 0 < b}nemonotonă pe DD; minimul −2-2, în x=0x = 0 (în interior); maximul în capătul mai depărtat de 00
    a=0{a = 0} sau b=0{b = 0}monotonă; minimul −2-2, în capătul 00; maximul în celălalt capăt
    0<a<b{0 < a < b}strict crescătoare; minimul f(a)f(a), maximul f(b)f(b)
    a<b<0{a < b < 0}strict descrescătoare; minimul f(b)f(b), maximul f(a)f(a)

    La fel în toate cazurile: ff este mărginită și își atinge minimul și maximul.

    Diferă: dacă 0∈D0 \in D, minimul este mereu −2-2; când 00 este în interiorul lui DD, funcția nu e monotonă pe DD. Dacă 0∉D0 \notin D, funcția este monotonă pe DD și ambele extreme sunt în capete. Față de [−1,1][-1, 1], unde maximul se atinge în două puncte, aici ∣a∣≠∣b∣|a| \ne |b| face ca maximul să se atingă într-un singur punct.

Răspuns

Pe orice [a,b][a, b], ff este mărginită și are minim și maxim; maximul este în capătul mai depărtat de 00, atins o singură dată (fiindcă ∣a∣≠∣b∣|a| \ne |b|).

Dacă 0∈D0 \in D: minimul este f(0)=−2f(0) = -2; dacă a<0<ba < 0 < b, el este în interior și ff nu e monotonă pe DD (ex. [−1,2][-1, 2]: min −2-2, max f(2)=2f(2) = 2).

Dacă 0∉D0 \notin D: ff este monotonă pe DD, iar minimul este în capătul mai apropiat de 00 (ex. [1,3][1, 3]: min −1-1, max 77).

c)Același studiu pe D=(−1,1)D = (-1, 1). Ce se schimbă față de [−1,1][-1, 1]?

Capetele −1-1 și 11 nu mai fac parte din DD. Poate x2x^2 să fie egal cu 11 pentru x∈(−1,1)x \in (-1, 1)?
  1. 1. Valorile lui x2x^2 pe un interval deschis

    Ca la punctul a), pornim de la valorile lui x2x^2. Diferența este că acum xx nu mai poate fi −1-1 sau 11: avem −1<x<1-1 < x < 1, adică ∣x∣<1|x| < 1.

    Verifică-te

    Ce valori ia x2x^2 pentru x∈(−1,1)x \in (-1, 1)?
  2. 2. Mărginire și minim

    Scădem 22 din fiecare membru:
    −2≤x2−2<−1-2 \le x^2 - 2 < -1
    pentru orice x∈(−1,1)x \in (-1, 1)

    Deci ff este mărginită pe (−1,1)(-1, 1): graficul stă între dreptele y=−2y = -2 și y=−1y = -1. Minimul există și este tot f(0)=−2f(0) = -2.

    Pentru maxim ne uităm la valori din ce în ce mai aproape de capătul 11:

    xxf(x)f(x)
    0,90{,}9−1,19-1{,}19
    0,990{,}99−1,0199-1{,}0199
    0,9990{,}999−1,001999-1{,}001999

    Verifică-te

    Are ff un maxim pe (−1,1)(-1, 1)?
  3. 3. De ce nu există maxim

    Să presupunem că maximul s-ar atinge într-un punct x0∈(−1,1)x_0 \in (-1, 1). Luăm x1=∣x0∣+12x_1 = \dfrac{|x_0| + 1}{2}, mijlocul dintre ∣x0∣|x_0| și 11. Atunci ∣x0∣<x1<1|x_0| < x_1 < 1, deci x1∈Dx_1 \in D și x12>x02x_1^2 > x_0^2, adică f(x1)>f(x0)f(x_1) > f(x_0). Contradicție: f(x0)f(x_0) nu era cea mai mare valoare.

    Imaginea lui ff pe (−1,1)(-1, 1) este [−2,−1)[-2, -1): conține −2-2, dar nu și −1-1.

    −2−112−3−2−112Oxy
    ff
    min

    Capetele arcului sunt goale: graficul se apropie de dreapta punctată y=−1y = -1 fără s-o atingă. Pe OyOy este marcată imaginea [−2,−1)[-2, -1).

  4. 4. Asemănări și diferențe

    Asemănări. Pe (−1,1)(-1, 1), ca pe [−1,1][-1, 1], funcția este mărginită, are același minim f(0)=−2f(0) = -2 și aceeași monotonie: scade pe (−1,0](-1, 0] și crește pe [0,1)[0, 1).

    Diferențe. Pe intervalele închise [−1,1][-1, 1] și [a,b][a, b], ff are și minim, și maxim. Pe (−1,1)(-1, 1), ff are minim, dar nu are maxim: marginea −1-1 nu este atinsă.

    Este răspunsul la întrebarea din lecție (manual, p. 73), dacă afirmația „Orice funcție mărginită admite maxim și minim.” este adevărată: nu este, iar ff pe (−1,1)(-1, 1) este un contraexemplu.

Răspuns
Pe (−1,1)(-1, 1), ff este mărginită (−2≤f(x)<−1-2 \le f(x) < -1), are minimul f(0)=−2f(0) = -2, dar nu are maxim; imaginea este [−2,−1)[-2, -1). Spre deosebire de intervalele închise, marginea superioară −1-1 nu este atinsă.